Ion Poia

Asta a venit întâmplător, datorită faptului că eram destul de activ într-o organizație obștească. Am depus, să spunem așa, mai mult efort pentru dezvoltare socială. Ceea ce mi-a plăcut, mi-a plăcut rezultatul, pentru că în momentul când iese ceva cu care te mândrești, apare și dorința de a face ceva mai mult.

Simplu, pentru mine e important să particip la tot ce ține de sport, fiind sportiv de performanță. Și, cu siguranță, voi depune tot efortul și sprijinul atât la Federația de sport, cât și la tot ceea ce o trebuiască pentru minister. Prioritățile, dacă să le luăm, prioritatea ar fi: prima – sportul. Desigur, printre prioritățile mele va fi și tot ce ține de Ungheni, pentru că vin din Ungheni. Voi pune umărul la toate colaborările care urmează să se facă în această zonă și pe domeniu internațional, pentru că fac parte din Comisia politică externă și integrare europeană.

Ceea ce este și evident, nu voi fi de acord. În primul rând, pentru că noi toți aici am venit cu suportul voturilor cetățenilor și poziția trebuie să fie, nu doar a mea, dar și a cetățenilor. Și este evident că cetățenii nu vor agrea așa gen de activitate în cadrul acestei instituții.

Primul loc de muncă? Primul meu loc de muncă remunerat a fost în Irlanda, în domeniul construcției. Odată plecat peste hotare, după studii, am plecat în Irlanda și acolo am avut și primul job, primii bani. Așa erau timpurile.

Cu siguranță Uniunea Europeană, deoarece am trăit în Uniunea Europeană, în Irlanda, câțiva ani. Datorită sportului am călătorit destul de mult și pot să fac o comparație între aceste două direcții. Cu siguranță Uniunea Europeană, acolo este viitorul nostru, acolo este dezvoltare și  solidaritate între oameni.

În primul rând, recomandarea mea ar fi pentru tineri, care poate stau pe dubii și se gândesc că nu știu dacă o să reușească în viață. Aș începe cu „Sapiens” [de Yuval Noah Harari], cu istoria omenirii, după care aș trece la cartea biografică a lui Will Smith, „Will” și aș încheia cu cea a colegului meu de clasă, Vadim Țurcanu, „Pe cont propriu”. La liceul sportiv am învățat împreună și, dacă o să fie citită, sunt sigur că foarte mult tinerii o să prindă aripi și o să dezvolte tot mai mult în domeniile în care vor dori: sport, politică, afaceri.

Cu siguranță, în business. E simplu, acolo e cel mai simplu. Mă rog, poate unii își închipuie că la stat e mult mai simplu. Oamenii de stat, oamenii care lucrează la stat tot trebuie să aibă niște calități foarte și foarte, să spunem, concrete în unele domenii. Business-ul te face să fii gata de provocări și să te pricepi în mai multe departamente: contabilitate, vânzări, câteodată chiar și lucru fizic. Companiile mele sunt administrate de foștii mei angajați. Eu am totală încrederea în ei. În decurs de câțiva ani buni în acest domeniu, ei au învățau lucruri și se descurcă destul de bine și fără mine. În ultima jumătate de an chiar i-am lăsat, eu interveneam mai rar și am văzut că se descurcă foarte bine. Am impresia că se descurcă mai bine fără mine, pentru că de multe ori îmi spuneau „să te duci odată la Chișinău pentru că tu le faci reduceri prea mari la toți și are de suferit compania”. Să vedem.