Lilian Carp

În primul rând, mi-am dorit să schimb ceva în Republica Moldova. Despre anumite fărădelegi, care se făceau în perioada guvernării comuniste, atunci practic am fost, într-un fel, motivat să mă implic în viața politică din Republica Moldova pentru a schimba lucrurile spre bine.

Prima este strategia privind securitatea Republicii Moldova. Este un proiect, în care împreună cu Președinția, ne propunem într-o perioadă de un an de zile să ajungem să votăm Strategia privind securitatea. Doi – Strategia de dezvoltare a culturii fizice și sportului. Este o activitate cu care am tangență pe parcursul vieții mele. Toată viața am predat în instituție de învățământ cu profil sportiv și asta îmi este dorința, ca să avem o strategie. Și trei – îmi doresc ca să modific legislația privind anumite facilități pe care le au anumiți funcționari după ce își termina mandatul, cu pază, securitate, fapt care va fi realizat în scurt timp.

Aș face exact cum aș face și cu alți colegi care sunt dintr-un alt partid politic. Dacă ar veni în Parlament procurorul și ar cere ridicarea imunității, aș ridica mâna exact cum aș face-o și pentru altcineva. Dar noi am înregistrat un proiect de lege în care să nu mai fie necesar acest exercițiu în Parlament, ca noi să ridicăm mâna de fiecare dată când un deputat încalcă legea.

Primul meu loc de muncă a fost profesor la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv, în 1998. Încă eram student la anul III la Universitate când am început să predau la acea instituție.

Uniunea Europeană. Deci, este calea prin care avem acces la modernizarea Republicii Moldova, avem acces la o piață de desfacere de peste 500 de milioane și avem calea spre parteneri care sunt siguri, sinceri cu Republica Moldova.

Prima este a lui David Priestland – „Steagul roșu”. Este o evoluție a ideologiei de stânga foarte bună. A doua carte – a lui Reynolds despre iadul de la Stalingrad – o carte foarte bună. Și a treia carte –  romanul „Ion” [de Liviu Rebreanu], pe care l-am recitit de cel puțin cinci ori, care, de fapt, prezintă anatomia acestei națiuni.

Nu,  deci este o mașină care, din păcate, încă nu am scos-o de la evidență. Este din 1983. Ea este stricată, stă de vreo șase ani de zile acolo. Mă deplasez cu o mașină pe care am achiziționat-o acum, nu demult. E un Volkswagen Passat din 2006. O voi indica în declarația de avere pentru anul viitor, fiindcă de-abia acum este procurată.