Mihail Druță

Reieșind din situația social-politică de acasă, reieșind din mișcarea protestatară de acasă și din alte considerente politice. În același timp, m-am implicat plenar în activitățile politice din diasporă. Oamenii din diasporă, în marea lor majoritate, au fost și rămân foarte sensibili la situația din țară. Diasporenii au protestat de fiecare dată, când a fost necesar, cu instaurarea sau încercările de instaurare a terorii oligarhice, aici, în țară. Și deoarece eu am fost unul dintre oamenii care am manifestat activism în aceste activități, unul din oamenii care m-am străduit să încurajez compatrioții mei din diasporă fiindcă, vreau să fac o paranteză, fiecare de acasă, aproape fiecare are rude în diasporă, dar și rudele din diasporă au ființe dragi și apropiate acasă. Și unii se gândeau că dacă vor deveni vizibili în timpul protestelor, atunci aveau temeri că ar putea cineva dintre cei dragi și apropiați de acasă să sufere din cauza terorii oligarhice care, de facto, exista în Republica Moldova. Iată, eu am fost unul dintre cei care au încercat și, în mare măsură, mi-a reușit să încurajez compatrioții să nu se teamă. Da, e un îndemn biblic – nu te teme, ridică-te, ajută-i pe cei de acasă. 

Nu mi-am pus un scop în sine, nu a fost un scop în sine, dar deoarece a existat un consens în diasporă, dar aici am să pun punct fiindcă scrie la un apostol: Orice laudă duce spre păcat. Noi avem alegeri pe liste de partid, nu înaintează cetățenii din diasporă listele de partid, înaintează partidele. Am nimerit în lista de partid PAS deoarece, probabil, analiștii politici din acest partid au ținut cont de doleanțele oamenilor din diasporă. Probabil, au avut canale bune de informare și au făcut o alegere, mai multe alegeri, fiindcă suntem vreo șase – șapte deputați care reprezentăm diaspora. Au făcut o alegere care să aducă mai multă plus valoare rezultatelor la alegeri.

Desigur că, fiind venit din diasporă, în mare parte rămân cu gândurile mele, acolo departe de casă. Pentru mine este foarte important ca să fie apărate în Parlament interesele diasporei. Interesele diasporei ca parte integrantă a poporului Republicii Moldova. În pofida unor încercări de a face o delimitare între cei plecați de acasă temporar, fiindcă diaspora noastră, în adevăratul sens al cuvântului, nu este diasporă și nici nu sunt expatriați. Majoritatea lor zdrobitoare au aici case, au aici viza de reședință, domiciliul permanent. Ei sunt plecați pentru o perioadă provizorie de acasă pentru a aduna bani pentru apartament, pentru a ajuta un copil să facă studii. 

Între timp au ajuns la un anumit număr de ani care ar putea să obțină dreptul la o pensie acolo peste hotare și, iată, că s-au mai născut acolo copii, s-au născut acolo nepoți, dar ei oricum nu sunt diaspora în sensul clasic al cuvântului. Ei sunt cetățeni ai republicii noastre care se află în străinătate. Și, oricum, majoritatea lor se vor întoarce acasă. Și eu rămân cu gândul la această categorie de cetățeni. Și pentru mine prioritatea numărul unu rămâne adoptarea legii, am numit-o eu împreună cu alți colegi din diasporă, Legii Repatrierii, care ar permite cetățenilor noștri care se află peste hotare și au muncit un anumit număr de ani acolo, în străinătate, să-și repatrieze averea agonisită, de-a lungul anilor, fără a achita taxele vamale cum s-ar face în mod obișnuit. Proiectul de lege este elaborat, dar deocamdată se continuă analiza efectelor economice. Opinia mea, personală, este că oricare ar fi costurile financiare, oricum noi suntem obligați să adoptăm acest proiect de lege. Oamenii din diasporă merită acest lucru.

O altă prioritate pentru mine ar fi implementarea reformei justiției. Dacă aș vorbi mai pe scurt, cum doriți dumneavoastră, eu aș zice că doresc ca activitatea acestui Parlament să fie atât de bună, din punct de vedere al restabilirii ordinii de drept în această țară, a restabilirii justiției cu literă mare, cu majusculă, în această țară, încât acest Parlament să rămână în istoria parlamentarismului din Moldova drept Parlamentul Justiției, așa cum primul Parlament a fost supranumit Parlamentul Independenței. 

Și a treia prioritate, ar fi o generalizare. Actualul Parlament trebuie să întoarcă poporul nostru și republica noastră acasă, adică în Europa. Acolo unde noi ne-am născut ca popor, acolo unde noi am existat de-a lungul veacurilor și de unde am fost furați, literalmente furați în câteva rânduri. Noi vom aduce din Europa valorile europene, legile europene, cadrul juridic european, normele europene de viață, nivelul european de viață. Aceasta va însemna, în plan politic, că noi ne-am dus în Europa, aducând valorile din Europa acasă. Asta ar fi o prioritate care generalizează toate celelalte priorități.

Dura lex, sed lex – Aspră-i legea, dar e legea. Legea trebuie să fie unică pentru toți. Am activat mulți ani în Italia și acolo peste tot este scris: La legge è uguale per tutti – Legea este egală pentru toți. Cine greșește, plătește. Cine încalcă legea, plătește. Nu are importanță culoarea politică. Eu mă rog Domnului să nu aflu în vecinătatea acestui politician apropiat care încalcă legea, să nu fiu impus de situație să întreprind ceva. L-aș sfătui să meargă dânsul cu autodenunțul.

Primul loc de muncă a fost – Organizația de construcție Nr. 55 a trustului de construcție Промстрой din orașul Chișinău, anul 1974, – constructor, la etapa cea de jos, aveam 17 ani. Eram tânăr, puternic, puteam să ridic un număr record de cărămizi, să lucrez la mortar, la beton.

Prima. Uniunea Europeană. Deja eu am răspuns, să ne întoarcem acasă, în Europa.

Prima – „Cartea cărților”. Doi – una din marile cărți ale lui Ion Druță. Și trei – una din romanele, unul din romanele sau din povestirile, care mi-au marcat tinerețea, scrise de Jack London. „Colț alb”, oricare, „Boxerul”, „Mexicanul”, oricare din povestirile lui Jack London, oricare din ele mi-a marcat tinerețea și mi-a format caracterul pentru restul vieții. Unul din romanele sau nuvelele lui Ion Druță, iarăși, oricare te îmbogățește sufletește sau îți menține duhul cât mai aproape de prima carte pe care am numit-o – „Cartea cărților”.

În ultimul an în Italia eu nu am lucrat. Nu am lucrat din câteva motive. A fost o posibilitate să mă angajez în campania electorală, în calitate de candidat, în 2019. Deoarece nu a fost să fie așa, m-am întors în Italia înapoi. Între timp, eu am pierdut locul de muncă și deoarece Italia este o țară a Uniunii Europene, guvernată de regulile democrației liberale, acolo un muncitor, care rămâne fără lucru, nu este aruncat în stradă, pur și simplu, dar beneficiază de o indemnizație. Și eu, în ultimul an, am primit o indemnizație de circa 75 – 80% din salariu, nelucrând. Iată, asemenea reguli, eu personal doresc să le aducem și în Moldova. Dezvoltăm realitățile social-economice din Moldova de asemenea măsură că oricare muncitor care a lucrat și din motive economice, de pildă, a fost o criză sau alte motive, rămâne fără muncă, el să beneficieze de această indemnizație. Iată despre care indemnizație este vorba în declarația mea.

Am un card pe care, inițial, multă vreme nu l-am acceptat, fiindcă eu nu sunt apropiat de lumea finanțelor, a băncilor. Eu sunt un retardat, din punct de vedere financiar. Eu cred numai în lucrurile pe care le pot pipăi. Eu credeam multă vreme numai în salariul pe care îl primesc și văd bancnota în mână. Și multă vreme nu m-am folosit de card. Pe urmă am înțeles că este un lucru bun. Am un cont bancar, fiindcă vine acolo pensia mea de pensionar militar, acum îmi vine salariul. Și eu merg în fiecare lună și iau de la bancomat. Iar la magazine, în continuare, achit cash, nu achit cu cardul. Dar nu-l am pentru că cam îi gol tot timpul contul meu bancar. Acolo mi se pare că se prevede o anumită condiție. Indici contul dacă ai o anumită sumă pe cont. Eu îs departe de acea sumă de a indica.