Oleg Canațui

Am hotărât să devin deputat ca să mă implic în cât mai multe, viața mea să mi-o implic în viața politică pentru a contribui la dezvoltarea și ridicarea nivelului de trai în țara mea. 

În primul rând, vreau să simt că nivelul de trai se ridică. Asta ar fi unul – nivelul de trai al oamenilor. Doi – aș vrea să văd mai multe în urmă, peste patru ani de zile, să mă întâlnesc cu oamenii pe stradă, să pot cu mândrie să le spun că am fost deputat și am putut face ceva pentru țara asta. Și trei – aș vrea ca numărul de întâlniri al oamenilor noștri să fie mai multe, decât numărul de despărțiri. Mă refer, ca să fie cât mai multă lume acasă, că avem fiecare rude, neamuri, surori, frați care-s plecați peste hotare și chiar mă doare.

Cu siguranță, aș spune, ca organele competente să-și facă meseria. Eu îs pentru aceea că trebuie toți să respecte legea, toți absolut. Indiferent că-i rudă, coleg, că-i apropiat și așa mai departe.

Din păcate, primul loc de muncă al meu, asta a fost în anul 1998 și a fost plecarea peste hotare, în Germania. Am muncit la șantier, la șantier cu universitatea terminată. Am terminat Universitatea și părinții, fiind profesori, anii 1997-1998 când nu aveam salariu câte jumătate de an, mai mult de opt luni de zile, am fost nevoit, ca și toți alți tineri. Am plecat peste hotare și a durat zece ani de zile.  

Europeană, cu siguranță. Am trăi zece ani în Germania și, credeți-mă, cunosc foarte bine cum locuiesc și în excursii am fost în Rusia, am văzut și Rusia. Eu nu spun că e rău în Rusia, pur și simplu nu văd dezvoltare. În Europa e cu mult mai ridicată.

Recunosc, în ultimii 3 – 4 ani n-am citit cărți. Dar am citit, păcat că n-am citit mai devreme, „Tată bogat, tată sărac”, care aș recomanda-o la fiecare adolescent, în primul rând. Am citit-o eu și am dat-o băiatului meu și recomand, în primul rând, toți să citească cartea asta că e cu niște deprinderi de viață foarte bune. Și încă două, trei nu-mi vine amu, îmi scapă.

Casa îmi aparține mie. Adică, a fost perioada în care, v-am spus că, am fost plecat peste hotare și eu, în genere, am vrut să plec și să nu mă mai întorc înapoi. Și plecând peste hotare, eu mi-am dat seama că, dacă o să fie nevoie, că eu am cumpărta o casă veche și încet, încet o renovez în continuare. Încă nu-i terminată. Și m-am gândit că dacă mă duc peste hotare și o să fie nevoie să o vând, să nu mă mai întorc înapoi peste hotare, am înregistrat-o pe mama mea. Și proprietarul e mama, dar, de facto, eu trăiesc în casă. 

Valoarea nu o țin minte, la notar atunci cât a fost. Asta a fost vreo șase-șapte ani, cred că mai mulți ani în urmă, când am cumpărat-o. Casa e veche, au decedat persoanele care trăiau acolo și copiii mi-au vândut-o mie. Dar dacă aș fi indicat acum valoarea, credeți-mă că nu o cunosc, chiar nu cunosc. Am plătit în lei, știu precis, dar nu tare mult.