Virgiliu Pâslariuc

Bine, am fost ales în funcția de deputat, dar am intrat în politică la sfârșitul lui 2015, 2016, la fondarea Partidului Acțiune și Solidaritate, de fapt, ca un răspuns la ce sa întâmplat atunci în societate, când instituțiile statului au fost capturate. Și am considerat că e timpul să mă implic, de fapt, inclusiv în viața politică, ca o datorie de cetățean, în primul rând.

Domeniile în care mă axez nemijlocit sunt legate de comisia de specialitate din care fac parte – Educație. Eu vin din mediul academic. Sunt profesor universitar. Evident, prioritățile sunt cele legate de reforma audiovizualului, de probleme legate de patrimoniu, educație, reforma învățământului, mai ales al învățământului superior, cercetarea. Deci, astea sunt domeniile mele nemijlocite, responsabilitățile mele.

Ce se face de obicei. Deci, aș cere explicații. Fiecare din noi, toți suntem egali în fața legii, inclusiv deputații. Pentru orice faptă, încălcare și așa mai departe, trebuie să răspundă în conformitate cu Constituția. Noi vom acționa în conformitate cu valorile partidului care ne-a trimis în Parlament. În caz că careva încalcă legea și acest lucru este probat, evident că vin sancțiunile, inclusiv pe linie de partid.

Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie, acum 25 de ani. Tot acolo a fost, practic, singurul meu loc de muncă. Lector universitar.

Prima, evident Uniunea Europeană, fiindcă acesta este acel model pe care noi dorim să-l urmăm, modelul unui stat de drept, prosper, liber, democratic, ceea ce noi dorim să implementăm și vrem și Republica Moldova să meargă pe această cale, evident.

Este o întrebare grea pentru un profesor universitar. Depinde, iarăși, de persoană. Mie mi-au plăcut zeci și sute de cărți, evident, că asta este meseria mea. Hai să spunem, din literatura artistică, da, eu le-aș recomanda, îmi place Orhan Pamuk, de la „Mă numesc Roșu”, „Zăpada”, „Cartea neagră”, extraordinare, multe sunt. Și recomand, da. Deja de istorie nu mă întrebați că va dura mult interviul.

Este apartamentul părinților. Eu am moștenit după decesul tatălui o parte din apartament. A treia parte este împroprietărit de mine și mama are partea cealaltă. Acesta este un apartament cu trei camere. Deci, o cameră a mea, o cameră a tatălui, și una a mamei. Simplu. Pe lângă apartamentul, bine, pe care îl am cu familia.