Angela Munteanu-Pojoga

Am hotărât să devin deputat, pentru că consider că politica din Republica Moldova are nevoie de femei. De ce? Pentru că Parlamentul reprezintă societatea și atunci este normal să fie reprezentată și de femei în egală măsură. Ceea ce se întâmpla anterior, nu prea vorbea despre egalitate. Plus la toate, am o viziune aparte vizavi de această implicare a femeilor. Consider că femeile au o abordare mai umană față de probleme. Pentru femei prioritățile sunt mult mai umane, comparativ cu bărbații. Adică, ca să fiu mai clară, pentru femei ce este mai important? Să fie bine hrăniți copiii, să fie cald în casă, să fie bine îmbrăcați. Și după asta – alte priorități. La bărbați, în viziunea mea, este invers. Ei gândesc lucruri de amploare, dar mai puțin se axează pe lucruri mărunte. Noi suntem o țară mică și pentru noi este important să avem confort în casă, părinți cu pensie și asigurați, copii educați și bine hrăniți.

Eu mi-am propus să fiu un avocat al copiilor în Parlament. Mă voi axa pe inițiative care vizează respectarea drepturilor copiilor, în mod special. Și, drept dovadă, este primul meu proiect – Legea anti-bullying. Dar, în general, voi promova toleranță zero față de orice tip de violență și de hărțuire, discriminare. Următorul proiect de lege la care lucrez și care va ajunge, ulterior, pe agendă, va viza hărțuirea. Deci, cam acestea sunt prioritățile mele, cel puțin, la început de mandat. Dar, bineînțeles, în acest unghi voi continua, pentru că am înțeles că sunt foarte multe probleme la acest capitol. 

În primul rând, nu cred că unul din colegii noștri va încălca legea, pentru că îmi cunosc colegii, pentru că de șase ani suntem în această luptă pentru democrație, pentru libertate, pentru dreptate. Îi cunosc pe toți cam din aceeași perioadă, și viziunile. Știu de ce s-au implicat în politică, pentru că nu a fost politica scopul vieții lor, dar, pur și simplu, au hotărât să ia atitudine atunci când nedreptatea era deja exagerată. Dacă și s-ar întâmpla, deși nu cred acest lucru, cred că primul lucru pe care l-aș face, ar fi să văd cât de adevărată este acea acuzație sau acel caz de încălcare de lege. După care, bineînțeles, aș asculta și argumentele colegului pentru că, vă spun, noi suntem obișnuiți cu faptul că, de foarte multe ori, e manipulare și minciună, din păcate. În societatea noastră încă predomină asemenea fenomene și cred că, după asta, vom avea și o discuție în fracțiune și tot așa. Dar eu nu cred că asta s-ar putea întâmpla.

Primul meu loc de muncă, exact după facultate în Cluj-Napoca, a fost la televiziunea națională, corespondent la Departamentul actualități – Mesager, unde am activat șapte ani.

Uniunea Europeană, bineînțeles. Pentru mine este indiscutabil acest subiect, eu nu văd viitorul meu și al fiului meu, și al nepoților mei, decât în Uniunea Europeană. 

În general, îmi place să citesc. Adevărul e că, în ultimul timp, suntem foarte antrenați în activitatea asta, să fiu sinceră. În trei luni am avut în audiență peste 60 de oameni, am făcut peste 60 de demersuri, interpelări, încercăm să rezolvăm problemele oamenilor pentru că sunt foarte multe. Dar mă axez, dacă găsesc o clipă liberă, pe cărți ce vizează dezvoltarea personală. În ultimul timp, îmi plac asemenea cărți. Și chiar chitesc acum o carte a lui Osho despre curajul de a spune lucrurilor pe nume, ceva de genul, nu prea rețin denumirile, dar cartea anterioară a fost biografia fostei Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama. Astea au fost ultimele. Și a treia, care mi-a plăcut, iarăși e ceva de dezvoltare personală, dar îmi scapă, sincer, denumirea. Sunt prea obosită acum ca să-mi amintesc.

Da, sunt din 2016 membră de partid. Apropo, sunt prima dată în politică și prima dată membră de partid. Nu am mai fost în alte partide, nici nu a fost pentru mine scopul vieții să fac politică. Nu am introdus calitatea de membru de partid? Cred că a fost o scăpare, dacă sincer. Nici nu știam. Eu am făcut declarația de avere și în calitate de consilier municipal, fiindcă doi ani am fost consilier municipal în Consiliul municipal Chișinău și am făcut declarații de avere, dar nimeni nu mi-a atras atenția că trebuie de făcut acest lucru. Nu, nu intenționat. Chiar nici nu am știut.