loader image

Din miile de agresori luați anual la evidența Poliției, puțin peste o sută trec printr-un program de asistență și consiliere. Acest program este prevăzut de lege și este o măsură de combatere a violenței în familie. Devine obligatoriu, însă, doar prin încheiere judecătorească. Astfel, ceea ce ar trebui să ajute la diminuarea numărului de cazuri de agresivitate domestică, e lăsat la discreția judecătorilor. 

Lucrurile ar fi probabil mai bune, dacă servicii pentru reducerea comportamentului violent nu ar fi lăsate de stat, în mare parte, în grija celor patru organizații neguvernamentale care se ocupă de agresori. 

OLEG PÎNTEA, beneficiar al programului de asistență și consiliere: Noi ne-am certat, fizic ne-am certat. Vina mea e că am ridicat mâna. Asta e. Mă strădui să nu mă gândesc la lucrurile…așa…că am fost agresor […] Eu nu vreau să-mi aduc aminte. Episodul cela a fost un pas care mi-a schimbat viața radical. 

Episodul pe care Oleg încearcă să-l îngroape în memorie a avut loc acum trei ani, într-o seară, când furia și alcoolul i-au luat rațiunea. Se certa cu soția sa și i-a tras câteva palme și un pumn în spate. 

Peste câteva săptămâni s-a pomenit în fața judecătorului care i-a recunoscut statutul de agresor familial și i-a interzis să se apropie de copii și soție. Mai mult, Oleg a fost obligat de instanță să urmeze un curs de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, așa cum prevede legea adoptată încă în 2007. Până la adoptarea acesteia, se vorbea despre consiliere psihologică doar a victimei, nu și a agresorului.

OLEG PÎNTEA: Eu în acel moment eram, știți, șocat, singur nu știam ce să fac. Prietenii sau vecinii acolo spuneau: „Văi, tu ce, ești dus cu pluta, să te duci la psiholog”. Știți, mie mi-au prins bine. 

Timp de trei luni, Oleg a mers la Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali din Căușeni, pentru a fi consiliat de Ana Șchiopu, managera Centrului. 

ANA ȘCHIOPU, manageră, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Căușeni: În momentul când se acordă asistență doar victimei și agresorul nu merge prin program, el nu conștientizează acțiunile sale sau efectul acțiunilor sale, s-ar putea ca el să-și păstreze același model de comportament. 

Centrul din Căușeni este, de fapt, un serviciu creat în 2018 în cadrul unei organizații neguvernamentale locale, care până atunci oferea asistență persoanelor aflate în dificultate, inclusiv victime ale violenței domestice. A fost creat cu suportul donatorilor externi, din granturi, statul neavând niciun merit în acest sens. Singurul lucru de care s-a preocupat este acreditarea acestor servicii sociale de către o instituție aflată în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

De la fondare, adică în mai puțin de patru ani, Centrul de la Căușeni a oferit servicii de consiliere pentru 85 de agresori, adică în medie circa 20 de persoane pe an. În țară sunt în total patru centre de consiliere pentru agresorii familiali, la care au ajuns în 2020 în total 102 abuzatori, adică doar circa doi la sută din cele peste 5000 de persoane în privința cărora a fost emis un ordin de restricție de urgență.  

ANA ȘCHIOPU, manageră, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Căușeni: Nu cred că este un număr suficient, dar numărul de beneficiari depinde de cazuri referite sau de persoane obligate să vină în program, ceea ce are loc în cadrul ședinței de judecată. 

De fapt, doar unul din patru agresori ajung în fața magistraților și asta deoarece în multe cazuri victimele nu îi acționează în judecată și nici nu cer ordonanțe de protecție, fie prin denunț la poliție, fie prin a se adresa direct în instanță. Însă odată ajunși în fața judecătorilor, este la discreția acestora dacă îi obligă sau nu pe agresori să treacă programul de consiliere, explică avocata Arina Țurcanu.     

ARINA ȚURCANU, avocată, Centrul de Drept al Femeilor: Nu toți judecătorii ajung la concluzia că ei trebuie să treacă și acest program. Asta depinde de instanță și de ce s-a cerut de la instanță. 

Astfel, în practică, dacă avocatul victimei sau procurorul, în cazul unui dosar penal, nu cere instanței ca agresorul să urmeze și un program de reducere a comportamentului violent, cel mai probabil că judecătorul nu-i va aplica această măsură.    

ARINA ȚURCANU, avocată, Centrul de Drept al Femeilor: În legislația noastră instanța are rol diriguitor. Deci, într-un fel, ceea ce i se pune judecătorului pe masă, el asta judecă. În plus, noi avem intima convingere a judecătorului și noi nu putem să spunem că în toate cazurile e obligat judecătorul să facă anumite lucruri, pentru că el examinează multiaspectual cazul. Dar noi sensibilizăm în activitățile de instruire pe care le avem, sensibilizăm judecătorii să aplice aceste programe, în sensul că victima va fi mai în siguranță.

Puțini agresori trec printr-un program de reabilitare, dar și puține centre de consiliere au fost create, după ce în 2007, în premieră, statul și-a propus să ofere programe de consiliere și agresorilor ca măsură de prevenție și diminuare a cazurilor de violență în familie. În total, așa cum v-am zis mai sus, în Moldova sunt patru astfel de centre, dintre care doar unul finanțat din bani publici. Este vorba de Centrul pentru agresorii familiali din Drochia, tot el primul deschis în țara noastră, în 2012. Doar că autoritățile nu au fost mereu cu ușa deschisă, ne povestește juristul centrului, Andrei Odajiu. 

ANDREI ODAJIU, jurist, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Drochia: Eu nu vreau asta să spun, dar vreau să spun că, evident că lucru cu agresorii era pe atunci un lucru, un serviciu nou, care nu știu dacă cineva din autorități vedea sensul la astfel de serviciu. Până în anul 2012 se lucra doar cu victima violenței în familie. și specialiștii centrelor de lucru cu victimele violenței în familie au observat faptul că nu este suficient lucrul doar cu victima, este necesar de lucru și cu agresorul familial.  

Până a convinge statul să instituționalizeze acest serviciu, Simion Sîrbu, directorul Centrului, a lucrat cu agresorii doar în cadrul unor proiecte finanțate din granturi externe. 

SIMION SÎRBU, director, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Drochia: Trebuie să fie cineva din societatea civilă care să-i miște, care să arate că asta este o problemă pentru raion. Noi am lucrat tot ca societate civilă și statul a preluat acest serviciu. 

Autoritățile nu au mai deschis și alte centre, așa că asociația obștească pe care o conduce Simion Sîrbu, a obținut finanțare, tot de la donatori externi, pentru a deschide în 2018 alte trei centre pentru agresorii familiali. Este vorba de cel de la Căușeni despre care v-am arătat mai sus. Mai este unul la Chișinău și altul în satul Paustova din raionul Ocnița. 

SIMION SÎRBU, director, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Drochia: În timpul cel mai apropiat, cu încetul, cu încetul, începem să pregătim administrația publică locală ca ei să preia acest serviciu. După părerea mea ar fi bine să fie încă câteva centre, pentru că un centru ar deservi 3-4 raione. Pentru acest lucru trebuie să fie o decizie politică și să se aloce bani. 

Mai multe Centre ar însemna și distanțe mai scurte de parcurs. Astăzi, multe persoane abandonează programul tocmai din cauza că locuiesc mult prea departe de aceste Centre, ne spune Alexandru Donos, consilier la Centrul pentru agresori din Chișinău.

ALEXANDRU DONOS, consilier, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Chișinău: Ne-am confruntat cu o sumedenie de probleme legate de imposibilitatea beneficiarilor de a ajunge la program. Unii din ei nu au surse financiare, pentru a-și achita drumul, de accea, dacă ar fi asemenea programe la nivel local, poate că ar fi mai ușor accesibil de către ei.

În prezent statul contribuie doar cu circa 800 de mii de lei pe an pentru susținerea unor programe pentru agresorii familiali. Banii sunt alocați de Consiliul Raional Drochia și sunt virați pentru a achita salariile angajaților Centrului condus de Simion Sîrbu. Restul serviciilor pentru agresorii familiali, prestate de alte Centre din țară, sunt acoperite în totalitate de granturi.

SIMION SÎRBU, director, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali, Drochia: E greu să convingi Consiliul Raional, pentru că la Consiliul Raional toată vremea nu ajunge bani. Fiecare primar are nevoie să facă drumuri, au nevoie de acoperiș pentru grădiniță. Toată vremea serviciile sociale se primesc că sunt mai puțin prioritare. 

Agresorii pot apela la serviciile acestor centre și din proprie inițiativă. O pot face direct sau la recomandarea poliției. Vadim Postovan, șef adjunct al Secției Securitate Publică a Inspectoratului de Poliție din Drochia, spune că agresorii opun rezistență atunci când poliția le recomandă programe de asistență și consiliere.    

VADIM POSTOVAN, șef adjunct de Secție, Inspectoratul de Poliție, Drochia: Chiar dacă se duc ori se interesează de acest centru și când aud ce trebuie să urmeze, e un fel de sfială, un fel de rușine și ei într-un fel se sfiesc. Știți, când merge vorba de o recomandare, fiecare…nu vreau să zic că o ia cu indiferență, dar știți când este impus prin instanță e una. Chiar dacă poliția recomandă și ei nu se prezintă, poliția nu are pârghii de a trage la răspundere. 

Și Inspectoratul Național de Probațiune, o subdiviziune aflată în subordinea Ministerului Justiției, are un rol important în consilierea agresorilor.  Aceștia, odată ajunși la birourile de probațiune, în cazul în care sunt condamnați penal cu suspendare, fie sunt consiliați de angajații instituției, fie sunt trimiși la centrele specializate pentru abuzatori. Astfel de birouri sunt în fiecare raion din țară. Anul trecut  acestea au oferit consultații pentru doar circa 240 de agresori.   

NICOLETA GORBAN, consilieră de probațiune, Căușeni: Sunt persoane care nu doresc să participe la programul dat. Noi îi motivăm, le explicăm consecințele, beneficiile acestui program, dar persoana refuză și atunci deja noi înțelegem că persoana nu dorește să facă careva acțiuni în vederea resocializării sale și încercăm să-l ajutăm, să-l implicăm poate în alte programe. 

Am încercat să discutăm cu un reprezentant al Ministerului Muncii și Protecției Sociale să aflăm în cât timp vom avea suficiente centre și servicii dedicate abuzatorilor, finanțate de stat, însă, fără rezultat. Am reușit, totuși, să primim un răspuns în scris, în care se menționează doar că Ministerul se gândește să modifice anumite prevederi legale în acest sens, despre care nu ne-a oferit prea multe detalii. Cert este că violența în familie este o problemă complexă, de care statul ar trebui să se preocupe mult mai mult.

Acest video a fost produs cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a AO Proiectul media „Cu Sens” și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.

Comentează

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Centrul de preferințe pentru confidențialitate