loader image

De aproape zece ani, autoritățile promit finalizarea construcției unui sistem de apeduct, care să aducă apă potabilă în casele locuitorilor mai multor sate din raionul Hîncești. În tot acest timp, au fost cheltuite zeci de milioane de lei, dar oamenii așa și nu au apă. Între timp, a fost pornită o anchetă penală, iar un fost director al Agenției Apele Moldovei” vorbește de ilegalități pe bani publici. Când va fi gata apeductul și cine se face vinovat de tărăgănarea lucrărilor, vă spunem într-o nouă anchetă CU SENS. 

Maria Găină are 56 de ani și locuiește în Cotul Morii – un sat care, pe timp canicular, se stinge de sete. Cară apă cu găleata de la una din fântânile, săpate de primărie, până va fi construit apeductul promis de autorități și își drămuiește fiecare picătură. Pregătește conserve pentru iarnă, în timp ce soțul ei lucrează de zor la zidirea unei construcții din curtea casei.

MARIA GĂINĂ, localnică, s. Cotul Morii: Mulți vor să-și facă fântâni, dar nu dau de apă, că nu-i apă. Apa e adâncă. Iată, e la 24 de metri. De aici, până în capătul satului nu mai este nicio fântână. 

VASILE GĂINĂ, localnic, s. Cotul Morii: Fântânile acestea care s-au făcut în sat, de tip mină, pentru necesități casnice [apă] ajunge, dar ca să construiești ceva – nu ajunge. Undeva la două luni, cumpăr o tonă de apă. Plătesc să mi-o aducă. Este tractor, mașină, sunăm, dăm comandă și aduce. O mie de litri – 100 de lei. Acum a plouat, nu mi-a trebuit, eu am strâns apă de ploaie, dar când e secetă, cel puțin o dată pe lună cumpăr. 

Acum zece ani, satul Cotul Morii a fost strămutat și construit din temelie. Se întâmpla după inundațiile devastatoare din 2010, atunci când localitatea veche a devenit, peste noapte, de nelocuit. Noua așezare, care și-a păstrat denumirea de Cotul Morii, a fost ridicată în pripă, fără să se țină cont dacă există suficiente surse de apă. Localnicii de aici și-au găsit propriile soluții. Au și uitat de apeductul care promitea să le aducă apă direct în case. 

IACHIM DĂNILĂ, localnic, s. Cotul Morii: De când am venit aici, de zece ani: „Că apă o să fie, că totul o să facem. Apeductul, apeductul”.

VICTOR VERDEȘ, localnic, s. Cotul Morii: Deja oamenii au pierdut nădejdea și își face care și cum poate. Iată, noi ne-am făcut fântână. 

ALIONA BUNESCU, localnică, s. Cotul Morii: La început căram singuri cu ce aveam, cu cisterna, cu canistra, ne descurcam. Apoi ne-am construit un rezervor. Practic, tot satul și-a construit rezervoare de apă. Nu e potabilă, e apă tehnică pe care o folosim la baie, la mașina de spălat.

Ca să rezolve problema oamenilor, autoritățile au pornit în 2012 un amplu proiect de aprovizionare cu apă potabilă a satului Cotul Morii, dar și alte zece localități alăturate, care, la fel, se confruntă cu lipsa apei. Proiectul a primit suport financiar din partea Fondului Ecologic Național și a fost implementat, parțial, de Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Hîncești, o instituție subordonată Agenției de Stat „Apele Moldovei”. 

LUCICA GUȘTIUC, primară, s. Cotul Morii (2011-2019): Am tins să construim un sat model. De ce nu ar trebui ca oamenii să aibă toate condițiile necesare, infrastructura necesară, apă, canalizare…

În esență, proiectul presupune crearea unui sistem de pompare și filtrare a apei din râul Prut și pornește din satul vechi Cotul Morii. De la o fântână, pe care am găsit-o înnămolită, apa din Prut ar trebui să fie pompată spre stația de filtrare, care este cea mai importantă, dar și cea mai costisitoare parte a proiectului. Sistemul modern de filtrare a fost instalat pe locul unei foste stații de irigare, iar în interior sunt mai multe pompe și opt instalații de purificare a apei. Odată purificată, apa ar trebui să mai parcurgă câțiva kilometri până la marginea celor 11 sate. Respectiv, a fost construită o conductă de circa 30 de kilometri, stații de pompare, dar și rezervoare de depozitare. 

VLAD CEBAN, specialist principal, Agenția „Apele Moldovei”: De la stația de pompare, de captare a apei, amplasată pe malul râului Prut, în satul Cotul Morii vechi, apa se captează, se tratează. Mai departe, apa este redistribuită spre satul Nemțeni și satul Obileni. Aici rețeaua se împarte în două: una se duce în dreapta, una în stânga. Lucrările, practic, la obiect sunt finisate în jur de 98-99%.

De fapt, proiectul de aprovizionare cu apă trebuia să fie dat în exploatare încă în 2016, adică în decurs de circa patru ani de la demararea lui. De atunci au trecut alți cinci ani și tot mai e mult până în ziua în care oamenii din cele 11 sate din lunca râului Prut vor avea apă la robinete. 

LUCICA GUȘTIUC, primară, s. Cotul Morii (2011-2019): Fondul Ecologic Național nu au finanțat agentul economic. Agentul economic, practic, nu avea bani cu ce să finalizeze apeductul.

Pentru construcția apeductului, considerat un proiect strategic, s-a organizat o licitație la care s-au pus la bătaie bani publici. Contractul, în sumă de peste 50 de milioane de lei, a fost câștigat de Fintex SRL – o firmă din orașul Ungheni. La nici un an de la semnarea contractului, firma a invocat lucrări suplimentare și a cerut, în plus, 14 milioane de lei. Prin urmare, au fost aprobate trei acorduri de majorare, iar suma lucrărilor a ajuns la circa 65 de milioane de lei. Mai mult, alte aproape nouă milioane de lei au fost cerute din visteria statului în următorii doi ani, prin alte două acorduri suplimentare. Motivul: ajustarea costurilor la rata inflației. Tragem linie și calculăm. În doi ani, suma totală a contractului a ajuns la peste 73 de milioane de lei. Vorbim în cazul dat de o majorare de 46%.

VADIM ȚURCAN, expert achiziții publice: Legea, în acel moment, permitea majorarea valorii contractului cu până la 30%, ori noi, din acordurile adiționale care au fost semnate la contractul desemnat câștigător, observăm că ele depășesc 30% și depășesc foarte mult pragul care este indicat. Este un steguleț roșu pe care noi trebuie să-l semnalăm, pentru că astfel de lucrări nu trebuiau să fie acceptate. Pot să fie unele înțelegeri între autoritatea contractantă și operatorul economic ca să majoreze lucrările neîntemeiat. 

Acordurile de majorare au fost semnate de antreprenor și de Chiril Sîrbu, directorul de la acea vreme a Stațiunii Tehnologice pentru Irigare Hâncești, instituție subordonată Agenției „Apele Moldovei”. Când în 2016 s-a schimbat conducerea Agenției, noul director, Igor Hîncu, a analizat proiectul, iar felul în care au fost semnate acordurile de majorare l-a pus în gardă. 

IGOR HÎNCU, director, Agenția „Apele Moldovei” (2016-2017): Toate majorările, din punctul nostru de vedere, au fost samavolnice și ilegale. Acordurile, n-a fost niciunul coordonat nici cu beneficiarul direct, care era Agenția „Apele Moldovei”, nici cu Fondul Ecologic. În momentul în care vii cu contracte adiționale, cu acorduri adiționale unul după altul, pe bandă rulantă, le scoți fără să le coordonezi, e clar că ceva e în neregulă. Și-atunci am zis că trebuie să intervenim și să stopăm ilegalitățile. Sunt banii publici și nu-i ok să fie irosiți.

Hîncu a sesizat Procuratura Anticorupție, care în iunie 2017 a pornit urmărirea penală pentru delapidarea averii străine în proporții deosebit de mari. Ulterior, dosarul a fost transmis la Procuratura din Hîncești care, într-un final, în 2019, l-a clasat din lipsa elementelor infracțiunii. 

În încercarea de a afla de ce totuși proiectul nu-i dus până la bun sfârșit și de ce au fost necesari bani suplimentari din buzunarul statului, am mers la sediul firmei Fintex SRL, care se află într-un cartier rezidențial din orașul Ungheni. Vasile Guțu, directorul companiei, ne explică că majorarea valorii contractului a fost necesară, din cauză că a descoperit calcule greșite în proiectul inițial, iar toate acordurile adiționale au fost coordonate cu instituțiile responsabile. Cu alte cuvinte, ne dă asigurări că a fost respectată legea.

VASILE GUȚU, administrator, Fintex SRL: Nu e că cineva a vrut să mărească și a mărit. Ea trece peste atâtea comisii. Dacă nu observă unul, observă al doilea, nu al doilea – al treilea. Ce ținea de mine și de graficul de construcții, la mine erau respectate toate. Iată, cu plata, vedeți? Care a fost – aceea este. Din 2015, din martie sau aprilie, s-au terminat finanțările, până pe la sfârșitul lui 2018 ori începutul lui 2019, cam așa ceva. Niciun transfer noi n-am primit. Ne blocăm unde se blochează toți. Totul ajunge la aceea că nu sunt bani. 

La rândul lui, fostul director al Stațiunii Tehnologice pentru Irigare Hîncești, Chiril Sîrbu, ca și antreprenorul, dă vina pe proiectant, care ar fi comis mai multe greșeli în proiectul tehnic. La modul practic, aceste greșeli au generat lucrări și, respectiv, costuri suplimentare, neprevăzute inițial.

CHIRIL SÎRBU, ex-director, Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Hîncești: Au scăpat proiectanții și pe urmă antreprenorul îmi prezinta mie lucrările care trebuie să le îndeplinească. Eu mă duceam la Institutul de Proiectări, la responsabilul de proiect, îi arătam „iată asta”, el lua proiectul, se uita, zicea „da, asta am scăpat, n-am pus, n-am prevăzut” și așa mai departe. Toate procedurile s-au respectat.

Proiectul tehnic a fost făcut de întreprinderea de stat Institutul de Proiectare a Sistemelor de Gospodărire a Apelor „AcvaProiect”, care din 2014 s-a reorganizat într-o firmă privată. 

VALERIU CATRINESCU, director, AcvaProiect SRL: Proiectul a fost apreciat de expertiza de stat și era un proiect normal. Eu știu că au fost unele schimbări. Nu din pricina că proiectul avea dificultăți, dar pentru că așa a decis beneficiarul cu antreprenorul. Nu de aceea că acolo nu era ceva în proiect. Eu nu înțeleg care e problema. 

Iată cum se vede, însă, problema din biroul Iulianei Cantaragiu, noua șefă a Ministerului Mediului, instituție în subordinea căreia se află Fondul Ecologic Național (FEN). Ministra admite că una dintre probleme ar putea fi faptul că, ani la rând, Fondul Ecologic a fost, mai degrabă, un instrument politic, decât unul în beneficiul oamenilor. 

IULIANA CANTARAGIU, ministra Mediului: Este o problemă că se finanțau proiectele de apeduct din Fondul Ecologic Național, fiindcă alimentarea cu apă nu este un subiect de mediu, este un subiect social. Partea proastă a FEN-ului, cum el funcționa, asta e că din dorința guvernelor anterioare de a acapara cât mai multe localități, „de a cumpăra voturi”, vroiau să împrăștie cu cât mai mulți bani în toată țara, dar disponibilitatea alocărilor în Fond era redusă. Respectiv, se aprobau multe proiecte de valoare mare, dar cu alocări foarte mici. Oamenii porneau proiectele și se stopau. 

Deși reprezentanții Agenției „Apele Moldovei” ne spun că proiectul e aproape gata, oamenii mai au mult de așteptat până vor avea apă la robinet. Și asta din două motive. Primul – sunt necesare alte câteva milioane pentru lucrări suplimentare la sistemul de captare a apei din Prut. Din cauza schimbării cursului râului, a fost înnămolită fântâna, care nu mai e de niciun folos acum. Al doilea motiv – întreg sistemul de pompare și filtrare al apei va putea fi pus în funcțiune abia atunci când în majoritatea localităților, incluse în acest proiect, se vor trage conductele până la casele oamenilor. Din banii statului, deocamdată, apeductul este adus doar până la marginea localităților.

Investițiile necesare pentru construcția rețelelor interne sunt peste puterile unei primării de la sat, ne spune Alexei Dimitriu, primarul de Obileni, localitate parte a acestui proiect. Acesta a calculat că, pentru a aduce apa la poarta sătenilor, ar avea nevoie de o sumă echivalentă cu bugetul local pentru aproape doi ani. 

ALEXEI DIMITRIU, primar, s. Obileni: Iată, nouă ne trebuie șapte milioane la Obileni ca să tragem la fiecare și să aducem apă în casă. Și nu numai la Obileni, dar toate satele necesită. De așa bani nu dispune nimeni, nicio primărie. La Fondul Ecologic am apelat. Toți ne promit, dar banii încă nu au venit. Toate dosarele le-am dus acolo, la ADR Centru. Acolo, merg încă dezbateri. Până când nici pozitiv, nici negativ, așteptăm.

VLAD CEBAN, specialist principal, Agenția „Apele Moldovei”: Fiecare primar individual puteau să-și facă rețelele. Pur și simplu, a fost o scăpare că nimeni nu s-a gândit la ceea că, da, sistemul nostru va fi gata, dar ei nu au rețele interne. În principiu, eu cred că mergem oleacă cu întârziere, dar e ok așa cum este. 

Dacă autoritățile par să fie împăcate cu această situație, atunci oamenii cu care am discutat sunt destul de dezamăgiți. 

ION MITRU, localnic, s. Cotul Morii: În ziua de astăzi ne socotim că suntem oameni civilizați. Asta e o rușine pentru noi că nu avem apă. 

VICTOR VERDEȘ, localnic, s. Cotul Morii: Nu mai avem de la cine cere. 

VASILE GĂINĂ, localnic, s. Cotul Morii: Toți așteaptă apă și nimeni nu poate lămuri concret ce-o să fie mai departe. Toată nădejdea e în sănătatea și puterile tale. 

IACHIM DĂNILĂ, localnic, s. Cotul Morii: Eu mai bine mă duc să-mi iau de la fântână. Mă duc cu căldarea în mână și înainte. 

Această anchetă a fost produsă cu asistența proiectului „Comunicare Strategică și Suport pentru Mass-media în Republica Moldova”. Conținutul anchetei este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reflectă în niciun fel opinia Uniunii Europene.

Comentează

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Centrul de preferințe pentru confidențialitate