Drumul lung al banilor pentru refugiata de 99 ani

O refugiată de 99 de ani a trebuit să aștepte două luni ajutorul financiar de 2.200 de lei. Și asta abia după ce echipa de jurnaliști CU SENS a aflat despre acest caz și a cerut explicații. Banii nu sunt oferiți de stat, dar de Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR).

DARIA SEMIBRATOVA, refugiată: Drepturile familiei mele, ale bunicii mele au fost încălcate, pentru că ea nu ar trebui să fie privată de aceste drepturi din cauza condiției sale fizice. Ea este, la fel ca ceilalți, o refugiată cu drepturi depline și cetățeană a Ucrainei, și trebuia să aibă posibilitatea de a primi ajutor de la ONU ca oricare altă persoană.

Daria, mama, fiica și bunica ei de 99 de ani s-au refugiat din Nikolaev, un oraș din sudul Ucrainei. Locuiesc de cinci luni în Volintiri, un sat din raionul Ștefan-Vodă.

DARIA SEMIBRATOVA, refugiată: Nouă aici ne este foarte bine. Nu e casa noastră, dar e bine. Această casă ne-a fost oferită de o organizație – „EcoVisio”. Ei iau case de la oamenii care nu le folosesc, fac o reparație minimă ca să poți locui în ele și le dau refugiaților pur și simplu ca să locuiască.

În luna mai, au solicitat asistență financiară de urgență de 2.200 de lei lunar. Banii nu sunt oferiți de stat, dar de Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR)

DARIA SEMIBRATOVA, refugiată: Eu, mama și fiica am primit banii pentru că am mers personal cu mașina la Căușeni. Am dat amprentele, documentele, tot ce trebuia am făcut și am primit. Ne-au promis că, atunci când va fi echipa mobilă, va veni la bunica ca la oricare om în vârstă care nu poate să se deplaseze, dar așa și nu au mai venit. Prima dată noi am mers pe 17 mai, pentru prima tranșă. Ne-au promis și ne-au promis, și deja e sfârșit de iunie, încă ne promit. 

Pentru a beneficia de bani, refugiații trebuie să treacă o procedură complicată.

FRANCESCA BONELLI, reprezentanta Agenției ONU pentru Refugiați în Moldova: Fiecare refugiat trebuie să facă patru pași. În primul rând – să se înregistreze și fiecare refugiat poate să se înregistreze online pe site-ul web al UNHCR și să sune la un anumit număr 0 800 800 11 sau pot merge direct la unul dintre Centrele de înregistrare. La Centrul de înregistrare vor da amprentele. Este un sistem foarte complex care garantează identitatea persoanei. Odată ce s-au înregistrat și au fost incluși în sistem, vor primi acest card și vor primi un SMS care va activa cardul. De asemenea, sunt refugiați care nu sunt capabili să meargă la Centrele de înregistrare pentru că sunt bolnavi, țintuiți și nu pot să se miște. Noi avem o echipă mobilă care va merge la ei și le va lua amprentele, cu echipamentul mobil îi vor înregistra în sistem și le va da acest card direct.Toți refugiații ucraineni care au părăsit Ucraina din cauza războiului sunt eligibili, începând din martie, timp de șase luni. 

De ce bunicii de 99 de ani, care e țintuită la pat, nu i s-a oferit acest ajutor financiar? Am cerut lămuriri de la coordonatorul Centrului din Căușeni, responsabil de refugiații din Ștefan-Vodă.

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Este un regulament intern, unde nu putem noi să… Pentru o persoană eu trebuie să iau trei operatori, doi operatori, un reviewer ca să putem merge încolo. 

Reporter: Puteți să ni-l arătați?

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Păi, nu-i regulament. Așa am spus eu – un regulament intern. 

Reporter: Nu se încalcă cumva dreptul unui refugiat atunci când trebuie să aștepte atât timp? 

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Nu cunosc, nu pot să vă spun. 

Reporter: Dumneavoastră cum credeți? 

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Păi, oricum, până la urmă, o să fie ajutată și o să fie… Oricum noi o să ajungem la dumneaei. 

Reporter: Dacă nu se putea face acest lucru mai devreme, ca să nu se ajungă la această situație? Se întâmplă deja de două luni…  

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Am înțeles. S-a ajuns că mergem pentru că au mai apărut câteva cazuri. Asta e ideea.

Reporter: Dacă nu apăreau cazuri?

EVGHENII SOLOVIOV, coordonator de proiect, Centrul de înregistrare Căușeni: Nu știu. Cred că veneați voi și oricum mergeam. Glumesc. 

FRANCESCA BONELLI, reprezentanta Agenției ONU pentru Refugiați în Moldova: Noi lucrăm cu mulți oameni. Este important ca fiecare [reprezentant al Centrelor] să se comporte corect, iar, în cazul în care nu o face, atunci avem mecanisme de prevenție sau de răspundere.

La o săptămână de la realizarea filmărilor, bătrâna a primit banii.

ELENA TOCAREVA, refugiată: Acești banii desigur că ne vor prinde bine, pentru că îi schimb scutecul, eu personal am grijă de ea, de două-trei ori pe zi. Este o cheltuială destul de mare, în condițiile în care fiica [Daria] este singura care muncește și ne hrănește pe toți. De aceea, asta e o bună parte din bugetul nostru. 

DARIA SEMIBRATOVA, refugiată: Eu lucrez în domeniul IT. Primăria mi-a oferit un oficiu și lucrez tester. Am un oficiu, am un calculator personal, totul este al meu. Stau acolo și lucrez în oficiu pentru că Internetul este bun, stabil, de aceea eu lucrez acolo. 

Între timp, mama Dariei s-a angajat la Centrul de plasament pentru copii din Volintiri. Când se vor întoarce acasă, în Ucraina? Nu știu, deocamdată.

DARIA SEMIBRATOVA, refugiată: Proprietatea noastră, să zicem așa, este întreagă deocamdată, dar în regiunea noastră sunt împușcături deseori. Două blocuri de locuit sunt deja distruse. Vreau să vă spun că oamenii se obișnuiesc. Am o prietenă care locuiește acolo și, cât nu ar suna de straniu, ei se obișnuiesc. Ei se obișnuiesc cu gândul că ai putea ieși din casă și să nu te mai întorci: ori tu nu te întorci, ori casa ta nu va mai fi. Și asta e atât de strașnic, că eu nu îmi mai pot imagina. 

Bunica știe cel mai bine ororile războiului. Le-a trăit de două ori într-o singură viață. Pe când avea 18 ani, a luptat în cel de-al doilea Război Mondial.

ANGHELINA CALBASKINA, refugiată: Am supraviețuit un război, patru ani pot să zic, adică trei ani și jumătate. Și, poftim, am ajuns de la al Doilea Război Mondial la al Treilea Război. Ce e asta? Desigur că nu mă bucură, dar vie în mormânt nu te pune nimeni.