loader image

EGOR MINCENCOV, elev: Satul Stanița Lugansk este alături de hotarul Lugansk. E în Ucraina. A fost cândva, până pe 26 februarie. Deocamdată, e destul de greu să mă întorc, deoarece e ocupat [de ruși], atât satul meu, cât și cele din jur. Au loc acțiuni militare.

Pe 24 februarie 2022, când a început războiul în Ucraina, Egor Mincencov, de 17 ani, se afla în Moldova. Venise la Chișinău cu o zi mai devreme pentru a participa la un concurs internațional la fizică.

EGOR MINCENCOV, elev: Pe 23 februarie, m-am urcat în autobuz în Kiev. Pe 24 februarie, eram deja în Chișinău. Părinții sunt acasă. Eu am venit la olimpiadă la fizică aici, singur, pentru câteva zile.

Câteva zile s-au transformat în câteva luni.

EGOR MINCENCOV, elev: Pentru a nu pierde timpul în zadar, am căutat o școală cu profil fizică-matematică, cu predare în limba rusă. Liceul, care mi-a plăcut, este „Constantin Sibirschi”. Mie îmi place aici. Eu învăț în clasa a XII-a, dar în Ucraina eram în a XI-a – clasa absolventă. Școala de aici îmi place chiar mai mult decât cea de acasă. În special, matematica aici e bine predată.

Băiatul a frecventat și lecțiile online cu profesorii din Ucraina. Ar vrea să meargă la universitate, dar nu a putut susține BAC-ul în Republica Moldova.

AURELIA ANDRIEȘ, directoare, LT „C. Sibirschi”, or. Chișinău: El va primi un tabel cu note, dar, din păcate, noi mai mult nimic nu-i putem oferi. Părinții lui chiar au încercat, într-un anumit mod, să afle dacă va putea da aici examenul de Bacalaureat, dar din păcate nu. El este un elev foarte bun, se descurcă bine, mai ales, la științele exacte, dar nu ar fi putut să susțină limba română. Asta e o problemă mare.

Ce soluții are Ministerul Educației și Cercetării din Moldova?

ADRIANA CAZACU, secretară de stat, Ministerul Educației și Cercetării: În Republica Moldova noi avem doisprezece ani de învățământ, pe când în Ucraina ei studiază unsprezece clase. Deja, este o problemă, o diferență, așa. De aceea și majoritatea absolvenților, copiilor absolvenți, fie absolvenți de gimnaziu, fie absolvenți de liceu, probabil, au ales să studieze online pentru a putea susține examenele. Noi vom contribui și în acest sens.

Soluția găsită: organizarea testărilor în luna iulie, în Moldova, la solicitarea Ucrainei.

ADRIANA CAZACU, secretară de stat, Ministerul Educației și Cercetării: Acest examen nu este examen de Bacalaureat, e o testare națională, așa o denumesc ei. Deci, noi trebuie, în primul rând, să creăm aceste centre tehnice, trebuie să le punem la dispoziție echipamentul necesar, calculatoarele, trebuie să avem profesori care să supravegheze și atât.

Examenul nu e chiar examen și nici studiile – studii. Copiii refugiați, înscriși la școlile din Moldova, au fost trecuți în liste sau cataloage separate.

SVETLANA MIHAILESCU, directoare, LT „B. Petriceicu-Hașdeu”, or. Chișinău: Noi, în școală, am creat așa o foaie cu reușita curentă, care este în fiecare jurnal, pentru copiii din familiile refugiate.

TAMARA APROȚCAIA, directoare, LT „D. Cantemir”, or. Chișinău: Acesta este un catalog provizoriu al elevilor din Ucraina care învață în clasa a VI-a. Este un catalog obișnuit, cu lista elevilor. În această clasă sunt trei elevi. Ei primesc note. Dacă lipsesc, este scris „N”.

Iar unii dintre ei au aflat ce înseamnă să fii victima bullying-ului. S-a întâmplat într-o școală din Bălți.

MARIANA IANACHEVICI, directoarea executivă, AO „AVE Copiii”: S-a făcut ziua drapelului iubit. Așa a fost. Și toți elevii la școală au venit cu drapelul rusesc. Copiii ăștia au venit, toată familia a venit la școală cu drapel ucrainesc. Când era insuportabil, copiii au vrut să-și șteargă drapelul de pe obraz și lor profesorii nu le-au dat voie să-și șteargă drapelul de pe obraz. Nu vreau să numesc localitatea, nu vreau să dau alte detalii, dar mediul este absolut deloc prietenos.

Reporter: Dar din partea cui a fost acest bullying, din partea colegilor sau chiar a profesorilor?

MARIANA IANACHEVICI, directoarea executivă, AO „AVE Copiii”: Și – și. La un moment dat și-au dat seama că, de fapt, e o problemă și e o problemă serioasă. Nu au vrut să recunoască în totalitate. Cumva, până la urmă, tot copiii sunt vinovați.

Totuși, am reușit să identificăm instituția în care s-a întâmplat acest caz de bullying. Conducerea școlii califică cazul drept un conflict obișnuit.

ANGELA GARIUC, directoare, Gimnaziul Nr. 14, mun. Bălți: Eu, în general, ziua drapelului, nu… nu a fost nimic. Băiatul, pur și simplu, a început să se comporte puțin agresiv față de ruși pentru că școala e rusă, dar niciun conflict, nimic, a fost liniște.  El stătea, desena, copiii se jucau cu el, s-a împrietenit cu copiii.  Noi ținem totul sub control.  

MARINA PATRAȘ, directoare adjunctă, Gimnaziul Nr. 14, mun. Bălți: Nu cred că este o formă de bullying, fiindcă nu s-a petrecut situația dată sistematic. Dacă vorbim de bullying, este o violență sistematică, o violență care e repetată. Era un caz.

Direcția Învățământ, Tineret și Sport din Bălți nu cunoaște despre acest caz.

INA GOLOVEGA, specialistă principală, Direcția Învățământ Bălți: Nu au fost adresări la Direcția Învățământ cu referire la bullying sau careva conflicte. Vom pleca în instituție pentru a vedea dacă au fost sesizate careva cazuri de abuz, violență, neglijare, pentru că, dacă a fost, problema trebuie să fie în registru.

Iată cum califică acest caz Adriana Cazacu, secretară de stat în cadrul Ministerului Educației.

ADRIANA CAZACU, secretară de stat, Ministerul Educației și Cercetării: În cazul dat, cred că managerul instituției date are cea mai mare responsabilitate. El trebuie să gestioneze situația dată. Trebuia să discute cu părinții copilului, în primul rând, cu copiii. După care – cu părinții copilului și să aplaneze această situație. Este regretabil acest caz. În prezent Ministerul Educației lucrează la elaborarea metodologiei privind combaterea, prevenirea anti bullying-ului. În această direcție tot va fi foarte mult de lucru pentru că e complicat chiar să determinăm cazul de bullying.

Mama copiilor a fost nevoită să-i ia din acea școală, iar, mai târziu, a plecat și din oraș.

MARIANA IANACHEVICI, directoarea executivă, AO „AVE Copiii”: Situația nu a fost atât de gravă, pentru că mama a intervenit foarte profesionist. Ei au trecut online. Mama a decis să-i treacă online și frecventează școala online ucraineană.

Totuși, nici copiii care au ales să studieze online cu profesori din Ucraina nu au avut mai puține provocări. Cel puțin, la centrele amenajate pe teritoriul ASEM, la sfârșitul lunii mai, nu exista niciun laptop, deși aici erau 40 de copii.

MARIAN STAN, administrator, Centre de plasament pentru refugiați, ASEM: La moment, noi așteptăm de zi pe zi. În principiu, cred că, mâine-poimâine o să apară 20 de calculatoare. La etajul doi o să fie centru special, anume pentru problemele acestea. Pentru lecții, pentru socializare, în genere, pentru tot. Ca să aibă unde se… o să folosească. Deci, asta e rezolvat, pur și simplu, e chestie de… prea repede se derulează, prea repede merge timpul. Noi nu reușim după cerințele care sunt. Asta e o chestie, să spunem așa, de birocrație, de corectitudine în birocrație.

ADRIANA CAZACU, secretară de stat, Ministerul Educației și Cercetării: Nu cred că noi putem pune la dispoziția fiecărui copil calculator și laptop. Este imposibil. 40.000 de copii refugiați. Și mulți dintre ei, cu siguranță, nu au acces nici la internet sau sunt dintre ei care noi nici nu cunoaștem unde se găsesc. Se intervine în tot felul și utilizăm toate mijloacele, toate resursele pe care le avem. Dacă am avea resurse suficiente, am oferi tuturor copiilor din Republica Moldova și tuturor copiilor de refugiați. Din păcate, suntem în situația în care suntem și trăim în țara în care trăim.

 

 

 

Comentează

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Centrul de preferințe pentru confidențialitate