Banii se cheltuiesc, se economisesc, se investesc și se mai și spală. Ai auzit bine, se spală. Dar nu în mașina de spălat, însă prin adevărate scamatorii financiare și, de fiecare dată, la limita legii. Dacă ești un cetățean onest, care are doar venituri obținute legal, îți plătești cu regularitate taxele și impozitele, nu ai de ce să-ți albești portofelul. Totuși, cine spală bani, de ce o face și de unde a apărut, mai exact, acest concept, îți spunem imediat.
ALEXANDRU DONCIU, șef de secție, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor: Noțiunea de spălare de bani este una, să spunem așa, uzuală, din public, pentru că, dacă ne întoarcem mult în istorie, îl avem pe domnul Al Capone, un gangster din Statele Unite ale Americii. El avea mai multe spălătorii în Chicago și acolo banii murdari, pe care îi avea din comercializarea ilegală a alcoolului, aparent, banii erau încadrați în aceste spălătorii, precum că veneau clienții și spălau rufe acolo. Și, respectiv, de aici am luat noțiunea de spălare de bani, adică din bani murdari s-au făcut „bani curați”. În multe state, noțiunea este folosită de „legalizarea mijloacelor bănești”, „legalizarea fondurilor ilicite” și, mai puțin, „spălare de bani”.
De regulă, banii murdari sunt obținuți din activități ilegale, cum ar fi: comercializarea de droguri, armament, traficul de ființe umane sau de organe, contrabanda sau evaziunea fiscală. Cu alte cuvinte, din orice activitate interzisă de lege, care generează bani.
ION PREAȘCA, jurnalist de investigație, RISE Moldova: Nu poți să-l acuzi pe om de spălare de bani dacă el nu a comis și o altă infracțiune. Deci, trebuie să fie, de exemplu, delapidare de fonduri, bani obținuți din trafic de persoane, din vânzare de droguri. Iată, inițial, asta și după aceea poate fi spălare de bani.
Ca să-și albească banii murdari, infractorul trebuie să treacă prin mai multe etape pentru a crea aparența legalității, astfel încât autoritățile să nu-i prindă urma. Asta, deoarece Codul Penal al Republicii Moldova prevede pedepse sub formă de amenzi de zeci și sute de mii de lei sau ani de închisoarei.
ALEXANDRU DONCIU, șef de secție, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor: Procesul de spălare de banilor, cum am mai spus, este unul complex și, conform teoriilor, constituie din trei pași: plasarea, stratificarea și integrarea.
Deci plasarea, dacă vorbim pe un caz real, ar fi, revenim la aceeași comercializare de droguri, respectiv avem foarte mult numerar. Ce facem cu el? Trebuie cumva să-l încadrăm, ca, ulterior, vrem să procurăm imobile. Găsim mai multe persoane, clar că pentru un comision, și încercăm să încadrăm acești banii în circuitul legal prin diferite metode: depuneri la terminale de plată, depuneri prin conturi bancare, poate. Și, mă rog, undeva asta ar putea să meargă, undeva nu, în dependență, deja, de unitățile raportoare, cât de vigilente sunt ele, ce politici au aplicate.
Ulterior, vorbim despre stratificare. Stratificarea are loc atunci când banii cei murdari, care inițial au intrat de la comercializarea drogurilor, se mixează cu banii din circuitul legal, cu banii legali. Și, atunci, acesta este un proces în care deja putem să spunem că pierdem urma banilor inițiali murdari.
Și ultima etapă este, cu banii cei deja amestecați, să zicem așa, procurăm imobile cu banii aparent legali. Cumpărăm un imobil sau un autoturism, sau alte bunuri de lux, nu știu, ceasuri, bijuterii, orice care ne-ar ajuta să convertim banii inițiali din comercializarea de droguri, într-un activ cu o valoare mai mare.
În Republica Moldova, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor este instituția care monitorizează fluxurile suspecte de bani, sesizate de bănci, notari, agenți imobiliari, companii de asigurări sau Serviciul Vamal. Ulterior, cazurile sunt preluate de anchetatori și procurori. Abia după ce se acumulează suficiente probe că a fost săvârșită o infracțiune de spălare de bani, dosarul ajunge pe masa judecătorilor.
ION PREAȘCA, jurnalist de investigație, RISE Moldova: Cazurile de rezonanță, în care au loc și operațiuni de spălare de bani, foarte des se blochează la faza incipientă, fiindcă nu se adună suficiente probe. Doi – nu există o cooperare între diferite structuri ale statului, de exemplu, între Ministerul de Interne, Fisc, CNA, Procuratură. Foarte des, când apar probleme de acest fel ele sunt datorită și anumitor, hai să zicem așa, găuri în legislație, niște prevederi ambigue în legislație de care nu poți să te folosești și, iată, când să modifici sau să adaptezi legislația, așa ca să fie eficientă, apar probleme și ele pot fi rezolvate rapid, dacă este voință politică. Dacă nu este voință politică, pot să dureze ani de zile.
Subiect realizat cu sprijinul National Endowment for Democracy (NED). Conținutul și opiniile exprimate aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă punctul de vedere al NED.
Comentarii: 0