Blocată la rampă

Natalia de 70 ani locuiește în acest bloc cu 14 etaje din Chișinău. De patru ani, de când folosește scaunul rulant, nu poate pleca de acasă fără un însoțitor.

NATALIA TRJESNEVSCAIA, locuitoare a orașului Chișinău: Chiar pe această rampă au avut loc, deja, două incidente foarte neplăcute. O dată, când mă urcau, au dat drumul la cărucior prea devreme, căruciorul s-a răsturnat și eu cu ceafa, așa, căruciorul s-a răsturnat pe spate, în acea direcție, și eu cu capul m-am lovit de treaptă. A fost o accidentare gravă.

EVGHENIA BARTENEVA, fiica Nataliei Trjesnevscaia: În doi o putem coborî, dacă este un bărbat și eu. Dar ca să o ridicăm, e nevoie de doi bărbați și de mine. Adică, de trei persoane, deoarece este un unghi foarte mare și multe scări, și e imposibil. Uneori, plouă. Venim de la policlinică și trebuie să alerg prin curte să caut persoane, bărbați. Nu toți pot. Unii, probabil, nu-și permit nici ei din motive de sănătate. Și, uneori, durează 15–20 de minute. Uneori, mai mult. Și alerg, caut, apuc bărbații și le spun: „Vă rog, puteți să mă ajutați?”. Îi duc la mama. La început se sperie puțin, dar apoi văd că nu e nimic suspect. De cele mai multe ori, oamenii ajută. Oamenii la noi sunt foarte buni.

Această rampă nu poate fi folosită nici de mamele cu copii mici în cărucioare.

ANA CASTRUBIN, locatară: Nu, niciodată nu am folosit banda, pentru că îmi pare periculoasă și alunecoasă. Mă tem să nu cad cu tot cu cărucior. Da, unghiul este foarte înalt și cred că este altă posibilitate de făcut cumva, să n-o folosim pe asta. Și chiar este greu cu copilul. El tot crește, tot mai greu, mai greu se face.

Natalia a adunat bani din donații pentru o rampă care are autorizație de construire de la autoritățile municipale. Cu toate acestea, administratorul blocului nu a permis instalarea rapmei, deoarece acoperă o gură de canalizare.

MIHAIL BEJENARI, administratorul blocului: Iată, aici trebuia să fie, de acolo să pornească. Și ei când l-au construit, el ieșea în partea asta. Vă închipuiți cât de mare era? Dar, aici, la noi, vine special din subsol, asta este canalizarea la scara doi. 

Reporter: Aici? 

MIHAIL BEJENARI, administratorul blocului: La tot etajul. Iată, ea vine de acolo. Vine înclinată încoace și dacă ei ne astupă acestea, aici, noi, de fiecare dată când trebuie să curățăm, trebuie să intervenim și, atunci, noi trebuie rampa s-o demontăm de fiecare dată.

Am vrut să aflăm de la arhitecta-șefă a municipiului Chișinău dacă instalarea rampei ar crea probleme în gestionarea blocului.

SVETLANA DOGOTARU, architectă-șefă a municipiului Chișinău: Nu pot să vă spun imediat dacă este o problemă sau nu, dar, odată ce am emis această autorizație pentru o rampă de acces, ar fi bine ca administratorul să-și angajeze și el puterile, pentru ca să organizeze acest lucru.

Reporter: Am și autorizația, am și proiectul. Dacă puteți să-l vedeți acum și să ne spuneți.

SVETLANA DOGOTARU, architectă-șefă a municipiului Chișinău: Nu, deci nu o să fac acum expertiză tehnică la un proiect care a fost prezentat spre aprobare.

Natalia a așteptat aproape doi ani ca să fie instalată rampa, însă, în zadar. În cele din urmă, a depus o plângere la Consiliul pentru Egalitate, care a constatat un caz de discriminare.

Reporter: Ce drept i se încalcă femeii, în acest caz?

CAROLINA BAGRIN, membră a Consiliului pentru Egalitat: Accesibilitatea și dreptul la un trai decent, dreptul de a avea acces în condiții de egalitate la toate serviciile de care beneficiem noi ceilalți care nu avem această deficiență sau această mobilitate redusă. Accesibilitatea este ca o măsură esențială, pilonul de bază. Dacă nu avem accesibilitate, deja, nu mai putem vorbi despre realizarea celorlalte drepturi. Dacă are nevoie să meargă la bancă – este acces la servicii bancare, dacă are nevoie să meargă la spital – este dreptul la sănătate și tot așa în diferite contexte. Principala recomandare este, prescripția a fost formulată pentru administratorul sau președintele asociației de coproprietari, să acorde tot suportul necesar pentru ca acea rampă să existe, să fie instalată și să fie practicabilă.

MIHAIL BEJENARI, administratorul blocului: După ce a fost decizia Consiliului, imediat am făcut un demers la Pretură să-mi facă proiectul acesta, ca să nu intervenim asupra pereților, asupra la celelalte. Și mi-a dat un răspuns intermediar – da, o să ne susțină, o să vadă, o să facă. Acum, peste o lună, iar le-am mai scris un demers și s-a început de la arhitectură, că trebuie să mă întâlnesc cu arhitectul, să-i explic care-i situația, să-mi fac autorizația aceea.

Am mers la Pretura Botanica pentru detalii și explicații la acest subiect.

VALENTINA DIDENCO, vicepretoră a Preturii Botanica, mun. Chișinău: Solicitări, de asemenea, de genul dat, sunt foarte multe. Probabil, nu s-a ajuns încă cu lucrările, anume, la adresă dată. 

Ulterior, Pretura Botanica ne-a răspuns în scris că blocul nu se află în gestiunea instituției și, respectiv, nu poartă vreo responsabilitate.

NATALIA TRJESNEVSCAIA, locuitoare a orașului Chișinău: Asta e o problemă uriașă, dacă trebuie să mergi la spital sau cu altă treabă. Să visez ca să ies, pur și simplu, la plimbare, nici prin gând nu-mi mai trece, pentru că eu foarte bine înțeleg situația. Dar construcția rampei a reaprins în mine speranța că voi putea duce o viață deplină.