Cetățenii ruși cu suflet ucrainean

Au plecat din Federația Rusă pentru a nu fi trimiși să lupte în Ucraina. Este povestea a doi tineri, cetățeni ruși, dar al căror tată este ucrainean. Și-au găsit, deocamdată, refugiu la un Centru de plasament temporar din Moldova. Tinerii vor să obțină pașapoarte ucrainești și să renunțe, ulterior, la cetățenia rusă. Până atunci, rămân blocați în țara noastră. Ce soluții au aceștia și ce răspunsuri au primit de la Ambasada Ucrainei în Moldova, aflați în reportaj.

GLEB TOVSTUHA: Eu am pașaport rus pentru că am locuit în această țară și pentru că am un părinte acolo. Este un semnal clar că mă pot mobiliza. Eu pot, pur și simplu, să mă pomenesc la război unde risc să mor.  

Gleb Tovstuha are 26 de ani. S-a născut în Ucraina, dar a locuit, în mare parte, în orașul siberian Krasnoiarsk din Federația Rusă. În august 2022,  împreună cu fratele său de 18 ani a părăsit țara. S-a întâmplat înainte ca Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, să anunțe mobilizarea rezerviștilor pentru a lupta în Ucraina.

21 septembrie 2022
VLADIMIR PUTIN, președintele Federației Ruse: Consider că este necesar să sprijin propunerea Ministerului Apărării și a Statului Major General de a efectua o mobilizare parțială în Federația Rusă. Vor fi chemați la serviciul militar doar cetățenii care se află în prezent în rezervă și, mai ales, cei care au servit în Forțele Armate și au specializarea militară corespunzătoare și experiența necesară. 

GLEB TOVSTUHA: Am avut experiența serviciului militar urgent, din anul 2017 până în 2018. Din câte cunosc acum, drept urmare a modificărilor ultimelor legi pe care vrea să le adopte Duma rusească, practic, fiecare bărbat din Rusia se află sub acest risc. 

Tinerii și-au rugat tatăl, cetățean ucrainean, să-i ajute. Acesta a călătorit din Krivoi Rog, un oraș din sudul Ucrainei, până în Siberia.

TARAS TOVSTUHA, tatăl lui Gleb și Radamir Tovstuha: Soția mea este rusoaică. Ea locuiește în Siberia, în Rusia. Și am doi fii, ei tot au locuit, adică până la război, ei au locuit în Siberia. Ei m-au rugat ca să-i iau. Eu m-am dus în Siberia, i-am scos prin Kîrgîzstan, apoi prin Kazahstan în Turcia am mers. Din Turcia am venit în Moldova ca să fim mai aproape de Ucraina, în caz de ceva, să putem să mergem când se va termina totul acolo.  Eu aș fi putut să-i scot mai devreme, dar nu puteam să cumpărăm bilete, pur și simplu, și, fără niciun ban, să plecăm fără să știm clar unde. Înțelegeți? Noi am mai adunat bani, am mai vândut câte ceva ca să avem resursele care să ne permită, măcar câteva luni, să ne aflăm peste hotare.  

În Moldova și-au găsit refugiu la un Centru de plasament temporar pentru refugiați.

FEVRONIA ȘELARU, administratoare, Centru de plasament temporar pentru refugiați, Cărpineni, Hîncești: Tata e ucrainean, el are statut de refugiat și dacă o spus că sunt copiii lui nu am putut să refuzăm să despărțim copiii de tată. I-am primit, văd că sunt liniștiți, cuminți, care lucrează, care învață. Au ocupație, se poartă frumos

Gleb și fratele lui dețin doar pașapoarte rusești. Din această cauză, acum, pe timp de război, nu pot merge în Ucraina, dar nici înapoi în Rusia unde riscă dosare penale.

TARAS TOVSTUHA, tatăl lui Gleb și Radamir Tovstuha: Soția mea a rămas în Rusia, iar fiul cel mai mare și citații primește. Ea ne trimite citațiile care vin. Pe fiul cel mic, deocamdată, nu-l ating pentru că are 18 și nu a făcut armata,  dar pe cel mare, deja, încep să-l deranjeze serios. El are 26 de ani și îl deranjează destul de insistent. În Rusia nu se pot întoarce. Ei acum, sub răspundere penală, vor cădea. Ambii sunt majori. Înțelegeți? Eu chiar știu astfel de cazuri, când cetățeni ruși au ieșit din Rusia și au lipsit mai mult de jumătate de an, dar fiii mei, mai mult de jumătate de an, lipsesc. Ei acum, dacă se întorc, chiar de la hotar, poate să îi ducă undeva, vine FSB-ul și se încep toate aceste lucruri, dar, acum, după aceste evenimente, ar putea să-i facă spioni ucraineni. Pe Rusia, asta n-o costă nimic.  

Tinerii vor să obțină pașapoarte ucrainești și să renunțe, ulterior, la cetățenia rusă.

GLEB TOVSTUHA: Eu nu vreau să trăiesc într-o țară unde totul, începând de la mâncare și loc de trai, și terminând cu gândurile pe care le ai, anumite speranțe de viitor, trebuie să le împarți cu niște oameni care cred că puterea și arma poate demonstra ceva. De aceea, cred că în Rusia soarta mea, sau ceea ce mă lega de Rusia, s-a terminat. 

În februarie 2023, tinerii au solicitat sprijinul Ambasadei Ucrainei în Republica Moldova. Deși au trecut trei luni, nu au primit niciun răspuns. Ambasada Ucrainei nu ne-a oferit un comentariu pe acest caz, invocând datele cu caracter personal. În situații similare se află mai mulți cetățeni ucraineni.

INA MIROȘNICENCO, refugiată: Sunt [în Moldova] de un an și venim aici pe parcursul acestui an. Ne-am făcut pașapoarte nouă, dar am stat la coadă de la 5:00 dimineața și am așteptat ca să ne primească fără programare. Atunci nu se făceau programări. Pașaportul copilului patru luni l-am așteptat. Chiar acum l-am luat, slavă Domnului. 

SVETLANA GHIȚMAN, refugiată: Este un haos. În primul rând, este ireal să dai de ei la telefon. Pe poșta electronică nimic nu vine. A trebuit astăzi să plecăm pentru că documentele încă pe 10 ianuarie le-am depus, dar nu am primit niciun răspuns. Deja, totul am făcut și le-am luat. 

NATALIA FAZLÎ, refugiată: Pașaportul mi-am făcut deja, slavă Domnului. Astăzi l-am primit. Puțin cam s-a tergiversat. Până am făcut, vă zic imediat când am depus. În luna august a anului trecut am depus. 

Între timp, situația celor doi tineri rămâne incertă. Aceștia nu au nicio formă de protecție sau drept de ședere pe teritoriul Moldovei.

VIORICA CHERNIȘNÎI, consilieră juridică, Centrul de Drept al Avocaților: La moment tata deține pașaportul ucrainean, iar băieții pașapoarte rusești. Deci unul din ei mai deține și certificatul de naștere ucrainesc, dar asta nu-l ajută mult. Deci urmează ca ei să depună totuși cerere pentru azil pentru a avea posibilitatea să se afle legal pe teritoriul Moldovei. Altfel riscă să fie rugați să plece. Cred că nu au nicio șansă pentru protecția temporară, dar pentru azil pot să depună cerere și deja să aștepte care o să fie rezultatul. Atât timp cât merge procedura ei se află legal chiar dacă o să li se refuze totuși pe perioada cât se discută cererea lor se află legal pe teritoriul Republicii Moldova.  

TARAS TOVSTUHA, tatăl lui Gleb și Radamir Tovstuha: Noi ne aflăm într-un stres continuu pentru că, dacă nu ne vor confirma actele, nu știu cum vom rezolva situația. Eu vă zic, pot merge chiar acum la Chișinău, să mă urc în autobuzul spre Odesa și peste cinci ore voi fi în Ucraina, fără probleme. Dar cum vor rămâne ei, nu îmi imaginez. Să simt Rusia drept casa mea, nu pot acum. Pe mine în Rusia mă mulțumea tot, în afară de guvernare. Eu am trăit în copilărie în Altai, tot Siberia. Am toate amintirile de acolo. Dar cum s-au schimbat lucrurile, niciodată în viața, de acum încolo, un ucrainean nu va mai spune că rușii sunt un popor apropiat. Acest lucru nu se va mai întâmpla. 

GLEB TOVSTUHA: Când s-a început războiul, pentru mine a fost principial. Eu nu vreau să achit taxele în această țară, nu vreau să fiu complice la ceea ce se întâmplă în această țară. Chiar dacă nu eram ucrainean, eu oricum făceam această alegere. Mama noastră a luat decizia ca, în prezent, cel puțin, să nu plece. Eu sper că într-o zi noi ne vom reuni și vom fi împreună.