La datorie pe frontul crizei refugiaților

Colonelul Adrian Efros este cel care a fost delegat de stat la cârma Centrului Unic de Gestionare a Crizei refugiaților ucraineni. I-a fost încredințată această misiune pentru că, probabil, spune el, are în spate o experiență de 24 de ani în Armata Națională și două operațiuni de menținere a păcii – în Irak și Kosovo. Centrul a fost creat temporar și se află în subordinea Comisiei Situații Excepționale. Timp de un an, zi de zi, militarul și echipa sa au luat decizii, uneori la secundă. Astfel, a fost gestionat fluxul continuu de refugiați, le-a fost asigurată cazarea și oferite informații despre asistența umanitară de care pot beneficia.

ADRIAN EFROS, colonel, șeful Centrului Unic de Gestionare a Crizei: Ziua de 24 februarie a fost o zi de cotitură. Am început-o prin a auzi acele explozii. Inițial am crezut că s-a întâmplat ceva la Colbasna, la depozitul de muniții. Însă, în foarte scurt timp, am fost alertat de către Ministerul Apărării și am înțeles ce s-a întâmplat de fapt în acea zi.  

Sunt implicat în procesul de gestionare a crizei de la începutul lunii martie, când am primit această misiune. În primele zile eram practic 24 de ore din 24. Situația se schimba nici nu în ore, dar în minute și acest centru era unicul Centru prin care era procesată informația, era evaluată situația și veneam cu reacții promte către necesitățile și incertitudine care erau de moment. 

Centrul Unic are două componente: consiliul de coordonare din care fac parte secretarii de stat ale ministerelor și grupul tehnic pe diferite sectoare de intervenție cum ar fi transport, cazare, hrană, asistență juridică, asistență psihologică. 

De la începutul razboiului, peste 775 de mii de refugiați au trecut prin teritoriul Republicii Moldova. Și la moment, sunt aproximativ 90 de mii de persoane pe teritoriu, dintre care 55% sunt copii. Inițial au fost deschise 130 de centre de plasament, însă odată cu descreșterea numărului de persoane care au dorit să rămână pe teritoriul Republicii Moldova, numărul a scăzut până la 66. 

Activez în Armata Națională de 24 de ani, la diferite funcții, inclusiv funcții de comandă. Am în spate două misiuni internaționale de menținere a păcii, în 2008 – Irak, în 2016 – Kosovo. Cred că asta a stat la baza numirii mele la funcția respectivă.  

Sunt foarte multe istorii, însă una care m-a marcat este un sunet a doamnei Zinaida, din Nisporeni. A sunat la ofițerul de serviciu a Centrului și a spus că este refugiată din Ucraina și are cu ea 12 copii și are nevoie de alimente, de produse nealimentare. Am mers la colegii de la „Moldova pentru Pace”, am încărcat o mașină plină de produse, de tot ce au avut nevoie, am mers la Nisporeni și mi-au deschis poarta copilașii aceea. Foarte emoționat, ei așteptau. Aveau o frică de ținuta militară. O fetiță, cred că avea trei ani, spunea – ciocolată, ciocolată. Și am găsit în pachetele pe care le-am adus și acea ciocolată, și ea a rămas foarte satisfăcută.

Este o diferență între ceea ce a fost în februarie-martie [2022] când totul se petrecea într-un regim foarte rapid și cu multe necunoscute. Acum Guvernul cunoaște foarte bine ce are de făcut.  

Mesajul este unul de mulțumire față de întreaga societate a Republicii Moldova. Evident că, la nevoie întotdeauna poporul nostru a fost unul care s-a unit, unul care a depus eforturi umăr la umăr pentru a depăși aceste situații. Cred că cele mai mari mulțumiri și mesajul trebuie să fie doar de mulțumire către cetățenii simpli, către voluntari, către toate instituțiile care au fost implicate și sunt plenar implicate în acest proces de gestionare a crizei.  

Acest subiect a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul materialului video aparține Cu Sens și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.