Feminizarea profesiilor

Dacă ești femeie, poți cere să fii angajată, după caz, în calitate de biologă în loc de biolog, psihologă, în loc de psiholog sau ingineră, în loc de inginer și exemplele pot continua. Guvernul a decis în data de 30 septembrie includerea versiunilor feminine pentru 70% din profesiile Clasificatorului Ocupațiilor. Aceste modificări au fost făcute la propunerea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, dar și a recomandărilor instituțiilor europene.

Avem sau nu nevoie de feminizarea profesiilor și în ce măsură asta asigură principiului egalității și echității între femei și bărbați? Tu ce părere ai? Lasă-ne un comentariu.

Totuși, care sunt argumentele PRO sau CONTRA feminizării profesiilor, dar și cele NEUTRE.

ANA GHERGANOVA, șefă de direcție, Ministerul Muncii și Protecției Sociale: Scopul acestei modificări, și anume expunerii la feminin a ocupațiilor, a fost de a asigura egalitatea în tratamentul lingvistic între femei și bărbați și asigurarea principiilor egalității de gen. Deci, prin faptul că am expus la feminin aceste ocupații, noi credem că în societate se va stabili norma precum că cât femeile, atât și bărbații pot practica orice ocupație care își doresc fără a considera careva stereotipuri care sunt astăzi pe piața muncii, cum ar fi, că o ocupație poate fi practicată doar de femei. De exemplu, asistentă medicală. La feminin au fost expuse ocupațiile care se regăsesc la forma feminină în sursele lexicografice, precum sunt dicționarele ale limbii române și alte surse lexicografice.

NINA CORCINSCHI, directoare, Institutul de Filologie Română, AȘM: Colegii mei lingviști au avizat negativ acest proiect. Cei mai mulți dintre colegii mei lingviști consideră că numele sau denumirile de profesii nu au ca referent persoana, așa încât să fie susceptibile de interpretări din perspectiva egalității de gen. Denumirile de profesii desemnează o ocupație și includ și masculinul, adică bărbatul, și femininul – femeia. Noi facem mereu apel la instrumentele științifice, facem apel la dicționare. Dacă dicționarul limbii române indică și forma de feminin – perfect. Vorbitorul își asumă forma pe care o dorește. Dacă dicționarul nu dă forma femininului, nu trebuie să o născocim noi, de dragul feminizării limbii române. Se regăsesc și cuvinte care nu sunt în DEX, dar sunt în uz. Or, lingviștii consideră că nu uzul dictează norma.

IULIAN CIOCAN, scriitor și jurnalist la Radio Europa Liberă: Femeile sunt o jumătatea importantă a omenirii. Deci, din punctul meu de vedere, au libertatea să-și revendice toate drepturile pe care le au bărbații. Nu văd absolut nicio problemă în acest sens, dacă avem, să zicem, funcții în care se utilizează preponderent substantive la genul masculin. Cum ar fi: ministru sau președinte, sau procuror. De ce nu am putea avea, de ce nu am putea să folosim și cuvinte la genul feminin? Lucrul ăsta ar fi și mai benefic dacă ne-ar ajuta să combatem anumite stereotipuri și puseuri patriarhale existente în plan social. Să nu se ajungă, totuși, la niște lucruri oarecum caraghioase, pentru că există și un soi de feminism din ăsta radicalist care în plan lingvistic cere echivalente la genul feminin pentru toate cuvintele. Or, acolo putem să ajungem la lucruri oarecum așa bizare, gen: să cerem pentru cuvântul plop, de exemplu, ploapă sau pentru stejar – stejăroaică. Mi se pare un pic bizar.

Fii un cetățean informat și greu de manipulat. Caută argumente PRO, CONTRA, cât și NEUTRE și fă-ți propria concluzie.

Proiect finanțat de Ambasada SUA. Opiniile exprimate în cadrul proiectului aparțin autorilor acestuia și nu corespund neapărat celor ale Ambasadei SUA.